Arta în APDF ”Sf. Haralambie”
Anul acesta Asociația pentru Persoane cu Dizabilități Fizice ”Sf. Haralambie” s-a axat pe dezvoltarea artistică a beneficiarilor, iar în cadrul Taberei de Pictură ce a avut loc între 1 martie – 1 iunie 2023 s-au realizat peste 50 de lucrări!
Anterioară
Următoare
În cadrul evenimentului ”Arta în Mișcare și Culoare: un Spectacol al Inspirației” din data de 20 Septembrie de la Centrul Cultural Reduta se va realiza o licitație pentru tablourile realizate de beneficiarii noștri. Mai sus puteți vedea tablourile disponibile alături de un număr reprezentativ. Puteți completa formularul primit la intrare cu datele dumneavoastră, numărul tabloului dorit și suma pe care doriți să o oferiți pentru tablou. În urma evenimentului se vor centraliza toate ofertele și veți fi contactați pentru plata și ridicarea tabloului. Banii strânși din licitație vor fi utilizați pentru a spiriji atelierele creative ale persoanelor cu dizabilități fizice din cadrul asociației.
astfel, vă invităm să aflați poveștile lor
Alina Hațegan
Nu există nimic obligatoriu în artă pentru că arta este liberă. – Wassily Kandinsky
Povestea Alinei
Mă numesc Hațegan Alina, sunt o fată simplă si îmi place foarte mult să ajut oamenii, mă atașez repede de oamenii, îmi fac repede prieteni, pot să spun că am avut o viață frumoasă cu urcușuri și coborâșuri eu fiind crescută de bunicii, mătușa și unchiul meu.
M-am născut cu hemipareză pe partea dreapta, bunicii mei au fost cu mine în stațiuni unde am făcut tratament pentru a ma putea reface. Am făcut 13 ani de școală unde am cunoscut bullyng-ul(colegii își băteau joc de mine, râdeau de mine din cauza dizabilități fizice). Îmi place să joc fotbal, să fac mărgele, să mă joc cu copii de pe stradă si să o ajut pe mătușa mea la treabă.
Asociația Sf. Haralambie este pentru mine a doua familie. Aici am învățat multe lucruri noi, ador excursiile pe care le organizeaza, kinetoterapia cu Nicu, dansul adaptat și socializarea cu colegii mei. Pe langa toate astea ma pasioneaza goblenul, care la mine în acasă s-a transmis din generație în generație adică de la străbunica mea, la bunica mea și mai apoi la mătușa mea. Goblenul pentru mine înseamnă relaxare si bucurie. La grupul de pictură îmi place să văd câte prietene talentate am și ce picturii frumoase fac!
Petrică Lascu
Instruiește mintea prin ochi și ochiul prin minte. Așa cum soarele colorează florile, arta colorează viața. – John Lubbock
Povestea Alinei
Numele meu este Petrica Lascu, am 51 de ani și sunt din Bran(Brașov). Am o dizabilitate locomotorie din naștere care nu ma defineste pentru ca sunt o persoana cu simțul umorului, deschisa la lucruri noi, prietenoasă dar și selectivă în același timp! Ca și hobby-uri am: fotografia, filmele și pictura. M-am alăturat asociației Sf. Haralambie in urma cu 10 ani, lucru care mi-a marcat viața în mod pozitiv pentru ca, am descoperit aici oameni frumoși, alături de care am învățat să privesc viața în nuanțe mult mai frumoase. M-au atras sa fac asta prin tot felul de activitati: concursuri sau activități sportive, excursii, spectacole cu trupa de dans si mai nou, pictură! Și că veni vorba de pictură, aici în asociație m-am redescoperit în direcția asta. Am avut intotdeauna o înclinație spre desen, dar acum mi-am dat seama cât de bine îmi face pictura și cât de mult ma relaxează! Nu cred că pot spera ca vreodată lucrările mele să devină opere de artă, însă m-aș simți împlinit sufletește dacă măcar o singură persoană ar admira cu plăcere lucrurile si sa priveasca dincolo de aparente.
Alexandra Albu
Artistul trebuie să aibă uneltele nu în mâini, ci în ochi. – Michelangelo
Povestea Alinei
Asa cum un zambet iti poate insenina ziua, o pictura frumoasa, care te face sa vibrezi si sa visezi, dincolo de ceea ce vezi, iti poate schimba viata si modul in care te raportezi la ea.
Eu sunt Alexandra Albu, am 29 de ani, sunt din Brașov și am o dizabilitate motorie. Sunt membra a Asociației pentru Persoane cu Dizabilități Fizice Sf Haralambie pe care o consider a doua mea familie. Mie îmi place să fac goblen cu diamante, să danzez, să merg în drumeți, la film cu prietenii si la activitățile care se fac în cadrul asociației. Sunt o persoană veselă și activă, mereu cu zambetul pe buze.
Nicoleta Albu
Dacă auzi o voce în tine care îți spune “nu ești pictor”, atunci cu siguranță trebuie să pictezi… și acea voce va fi redusă la tăcere. – Vincent Van Gogh
Povestea Alinei
Atunci cand viata ti se pare grea, zambeste, ia o pensula si picteaza ceva, fa din culoare scutul tau, muza ta! Culoarea e o terapie in sine si cand tie-e greu si cand ti-e bine!
Sunt Nicoleta Albu, am 51 de ani, sunt din Brașov și sunt mama Alexandrei. Sunt o persoană veselă și activă. Îmi place să pictez, să merg în drumeții si să ascult muzică!
Maria Zsolt
O lucrare artistică care nu a început printr-o emoție nu este artă. – Paul Cezanne
Povestea Alinei
Numele meu este Zsold Maria, am 36 de ani, și la vârsta de doi ani am fost diagnosticată cu boala oaselor de sticlă.
Această boală este destul de dureroasă, atât din punct de vedere fizic cât și psihic. Te ține într-un loc,limitat, orice ai încerca să faci, trebuie să ai mare grijă să nu îți fracturezi un os sau mai multe. Fiecare fractură a lăsat în urmă diferite semne. Copil fiind, stăteam și mă uitam în jur la oamenii care mergeau sau alergau și nu înțelegeam de ce eu nu pot. Erau oameni care se uitau mirati la mine sau întorceau capul. Aveam mii de gânduri și întrebări. Aceasta au fost alinate datorită familiei, care mereu mi-a fost alături și niciodată nu m-a lasat singura intr-un colt. Au fost și prietenii care se jucau pe lângă mine, mă includeau în jocurile lor. Pot spune că am fost și sunt o norocoasă. În timp, am înțeles că această boală este de fapt un dar, un rol, pe care trebuie să am puterea și istețimea de al juca până la capăt !!! Asociația Sfântul Haralambie a venit in viata mea pentru a-mi îmbunătăți câteva talente neșlefuite, precum pictura.
Pictura îmi permite să transpun pe hârtie, în culori, ceea ce gândesc!!!
Alex Crișan
Un tablou este un poem fără cuvinte. – Horațiu
Povestea Alinei
Mă numesc Crișan Alexandru Iancu, și chiar daca am un handicap neuromotor din naștere, niciodată spiritul meu nu a incetat să lupte si consider că cei mai buni antrenori în viața mea sunt părinții mei și Dumnezeu, care imi arată exact multitudinea de culori care ma inconjoara: de aceea când sunt trist sau fericit refulez în artă, și așa cum consider eu viața pe Pamant, unde nu poți să fii numai fericit sau nu poti să fii numai trist, întotdeauna trebuie să menții balanța, la fel și în pictură, nu poți să creezi un tablou al fericirii când sufletul tău este încărcat de durere, la fel cum poate într-o altă zi când Dumnezeu te binecuvânteză cu oameni frumoși și dragi sufletului tau poti să creezi un tablou sublim.
Pot spune că omul cât trăiește învață și poate să devină ceea mai frumosă versiune a sa (în artă din punctul meu de vedere s-ar traduce așa ”adu lumina acolo unde este întuneric și vei face un loc luminat” sau in latina veche lux vestra luceat, și cere ajutor, pentru ca împreună suntem cei mai buni soldați în răspândirea frumosului si poți să pictezi numele tău în sufletul artei.)
Eva Vancsa
Dacă oamenii ar ști cât de mult am lucrat pentru a-mi câștiga abilitățile nu ar mai părea așa de frumos. – Michelangelo
Povestea Alinei
Ma numesc Eva Vancsa si am am o dizabilitate fizica, care nu a fost niciodata o piedica pentru mine! Singurul lucru care ma deranjeaza ca nu pot face lucruri migaloase. Am avut sansa ca in anul 2013 o cunostiinta sa-mi recomande sa ma inscriu ca beneficiar la asociatia Sf. HARALAMBIE. Pentru mine asociatia a fost si este o oaza de sustinere unde ne putem descoperi fiecare talentele ascunse si unde in ciuda dizabilitati mele am incercat pictura in cadrul unui proiect de descoperire talente. Asa am inceput sa cochetez cu pictura. Nu pot spune despre picturile mele ca sunt impresionante, dar pun in ele talent, imaginatie, suflet, dragoste si ambitie pentru ca atunci cand pictez vreau sa ma depasesc pe mine. Sunt mandra de mine, de tot ce fac si vreau sa multumesc Asociatiei Sf. HARALAMBIE si celor care au venit voluntari sa ne impartaseaca din tainele culorilor puse pe panza.
Daniela Crișan
Pictez florile pentru a nu le lăsa să moară. – Frida Kahlo
Povestea Alinei
Numele meu este Daniela Crisan, am 54 de ani, locuiesc in Brasov, si sunt o persoana timida, sociabila, înțelegătoare, activa, creativă, altruista. Cat despre defecte, nu are rost sa le mentionez, pentru ca sunt prea putine. La asociație mă simt în largul meu, îmi plac foarte mult activitățile pe care le facem si particip la toate. Dizabilitatea mea nu m-a ajutat deloc, ba dimpotriva, m-am simtit exclusa de multe ori, pentru ca ceilalti radeau de mine si nu ma acceptau in grupul lor. Dizabilitatea am descoperit-o la varsta de 8 luni dar am lucrat in uzina si la 31 de ani (dupa 15 ani de munca)m-au dat afara si am fost nevoita sa imi fac pensie de boala.
Daniela Muraru
Cine vrea să știe ceva despre mine ar trebui să-mi privească cu atenție tablourile și să încerce să înțealagă cine sunt și ce vreau.- Gustav Klimt
Povestea Alinei
Mă numesc Daniela Muraru, am 52 de ani, locuiesc în BRAȘOV, și sunt în asociația Sf Haralambie din 2019. În 2015 am fost operată de tumoră pe creier (în termen medical "meningiom fronto-temporal sting), iar în urma acestei operații am rămas cu deficiență de vorbire, hemipareză pe partea dreaptă cu mers cosit ce au necesitat multe ședințe de logopedie și ore de kinetoterapie..
Una peste alta, astăzi sunt cât de cât independentă, mulțumită familiei mele, cadrelor medicale și tuturor celor din această asociație care m-au primit cu brațele deschise, și au contribuit la recuperarea mea. Trecând la cele bune și frumoase, am descoperit în mine, un alt om, total diferit de cum eram. Am descoperit lucruri, de care nu credeam că sunt în stare să le fac, și aici mă refer (printre altele) la pictură. A început ca o curiozitate si a devenit plăcere si chiar daca este doar un hobby, mă bucur foarte mult când cei cu mai multă experiență, îmi admiră lucrările, mă felicită și chiar mă îndeamnă să merg mai departe.
Mădălina Darie
Arta îți oferă posibilitatea de a te regăsi pe tine însuți și de a te pierde, în același timp. – Thomas Merton
Povestea Alinei
Atunci cand asterni culori pe panza descoperi despre tine lucruri pe care nu le stiai si nu ti le puteai imagina inainte sa iei in mana o pensula. Parca esti din nou copil si orice e posibil!
Am avut o formă de cancer. Am ajuns la asociație in anul 2015, pentru ca, aveam nevoie să ies într-un mediu nou și să cunosc oameni noi, după o semi izolare de câțiva ani. Aici am reușit să mă dezvolt personal participând la diverse activități, evenimente și proiecte organizate de asociație.
Corina Coman
Arta pentru mine o evadare în lumea imaginației și a culorilor
Povestea Alinei
Mă numesc Corina Coman iar povestea mea de viață a început la vârsta de 3 ani când dintr-o joacă de copii am fost trântită căzând cu capul de ciment care a dus la producerea unui accident vascular cerebral în urma căruia am rămas cu o hemipareză pe partea stângă și pentru că acel accident nu a fost de ajuns pentru a mă căli suficient de mult, la vârsta de 20 de ani am suferit al doilea accident vascular cerebral pentru care medicii au fost nevoiți să mă bage urgent într-o operatie extrem de grea care s-a soldat cu moartea mea clinica din care mi-am revenit după 6 ore. După vreo 4 ani de la operatie când mi-am revenit mai bine și puteam sa merg singura, pentru că nu puteam sa stau fara a face ceva cu adevărat m-am înscris la școala populară de artă din Brașov la secția de artă decorativă. Profesoara Klement Eleonora a pus bazele mele ca artist devenind într-un fel mana ei dreapta la clasa, mergând 13 ani la curs desi cursul era doar de 3 ani. După ce dansa s-a pensionat m-am înscris la secția de iconografie la clasa profesoarei Petruț Cristina care a pus bazele mele in ceea ce privește pictarea unei icoane, iar profesorul Ovidiu Gliga a continuat desăvârșirea mea ca pictor de icoane. De când m-am înscris la APDF Sf Haralambie am continuat să iau lecții de pictură abstractă de la pictorița voluntară Laura Cornea.